Cum pot sa-l definesc altfel decat printr-un exemplu pe care il consider valabil. Deci, egoismul perfect ar suna asa:
- Draga vreau ceva dulce, o tartina cu fructe de padure…
El isi ia haina si iese pe usa. Peste cateva minute se intorace gafaind, tartina cu fructe de padure este inamanata dragei de ele si aceasta zice:
- Dar nu mai vreau cu fructe de padure, vreau cu capsuni si banane…
El, intr-un comentariu mai mult monolog:
- Imi pare rau, sunt un magar insensibil, trebuia sa-mi dau seama ca nu mai vrei. Te rog sa ma ierti, sunt un de rahat…si nu ma gandesc la tine.
